Lansarea Liniilor F a Metroului din Buenos Aires marchează progresul semnificativ al primei noi linii de metrou din capitala Argentiniei în ultimii 25 de ani, dar proiectul este legat de înșiruirea complexă de legături istorice, provocări economice și cooperare internațională

I. Detalii Esențiale ale Proiectului

1. Planificare a Rutei și Poziționare Funcțională

• Rută și Stații : Conectând districtele Barracas din sud și Recoleta din nord, prima fază a Liniilor F va fi o rută subterană „exprés” cu 6 stații, care se intersectează cu liniile existente C, E, A, B și D. Este prevăzut să se extindă spre stadionul iconic „La Bombonera” al echipei Boca Juniors în viitor, funcționând ca un nod care leagă centrele comerciale și landmark-urile sportive.
• Standarde tehnice : Echipată cu sisteme avansate de semnalizare și trenuri climatizate, linia va utiliza un parc de 14 trenuri. Numărul zilnic inițial de calatori este estimat la 307.000 de pasageri, crescând la 600.000 pe termen lung—echivalent cu 50% din numărul total actual de calatori în metrou din Buenos Aires.

2. Timpoline și Finanțare

• Puncte Cheie : Licitarea internațională este programată să fie lansată în iunie 2025, cu începerea construcției în 2026 și începerea operațiunilor în 2031 (există o discrepanță de un an față de obiectivul anterior al Primarului Macri de finalizare în 2030, care necesită verificare).
• Scală de Investiții : Bugetul total este de 1,05 miliarde de dolari, cu 60% alocat ingineriei civile, 30% sistemelor mecanice-electrice și materialelor feroviară, iar restul destinat costurilor de proiectare și finanțare.

II. Turmoil Istoric și Contradicții Profunde

1. Planificare și Bătălii de Licitație Pe O Deceniu

• 2001–2016 : Traseul a fost aprobat legal de către legislativul Buenos Aires în 2001 (Legea 670) și readus în discuție în 2008 (Legea 2710), dar progresul s-a oprit din cauza conflictelor cu proiectul neimplementat al Trenului Regional Express (RER) la stația Constitución, renăscând studiul de fezabilitate realizat de Systra Franța obsolet.
• 2017–2022 : Un nou proces de licitație pentru studii a fost amânat 14 ori înainte de a fi anulat în mai 2022. Funcționarii guvernamentali au respins proiectul ca o „întreprindere nebună”, subliniind presiuni fiscale și diviziuni politice.
• 2023–2025 : Echipe interne au finalizat „proiectele conceptuale de bază” până la sfârșitul anului 2023, dar bugetul din 2025 nu a inclus fonduri pentru construcții — limitându-se doar să repete angajamentul din ultimii patru ani de a „avansa proiectele tehnice pentru licitație”, ceea ce indică riscuri persistente legate de implementare.

2. Bariere Economice și Institutionale

• Criză Fiscală : Inflația Argentinii din 2024 s-a apropiat de 300%, rezervele de valute străine erau la $28,6 miliarde, iar datoria publică a atins 57,7% din PIB, ceea ce a făcut dificil finanțarea proiectului de $1,05 miliarde.
• Schimbări Brusc în Politică : "Terapia de şoc" a guvernului Milei a inclus tăierea subvențiilor pentru transportul public (o creștere de 360% a preturilor biletelor de metrou în 2024) și suspendarea proiectelor de infrastructură, amenințând viabilitatea finanțării Liniilor F.

III. Provocările și Riscurile Actuale

1. Schema de Finanțare Neclară

• Dependență de Finanțare Internațională : Excludând capitalul local, proiectul se bazează pe instituții precum Banca Europeană de Investiții (care a finanțat modernizarea metroului din provincia Buenos Aires) sau modele PPP, dar nu s-au obținut niciun angajament formal.
• Controale asupra Schimbului Valutar : Reglementările stricte privind moneda pun în pericol firmele internaționale, deoarece veniturile exprimate în peso pot întâmpina întârzieri în repatrierea dolariilor, ceea ce scade atracția investitorilor.

2. Complexități Tehnice și de Construcție

• Defiere Geologice : Niveluri ridicate de apei subterane și apropierea de situri istorice (de ex., Cimitirul Recoleta) necesită tunelare cu scut, crescând costurile cu 40% față de construcția de supra teren.
• Planificare Strânsă : Construirea a 6 stații subterane în cinci ani (2026–2031) este ambițioasă, având în vedere o rată medie de întârzieri de 30% pentru proiecte similare în Argentina și necesitatea de a se coordona cu operațiunile existente ale metroului.

IV. Cooperare Internațională și Oportunități pentru Entreprezele Chineze

1. Participanți Potențiali

• Jucători Europeni : Systra din Franța (experiență în studii preliminare) și Grupul ACS din Spania (expertiză în infrastructura latinomericană) sunt concurenți probabili pentru proiectare și lucrări civile.
• Entrepreze Chineze : CRRC a furnizat 45 vagoane cu climatizare pentru Linia A în 2013 și a obținut un contract de tramvai ușor în Provina Jujuy în 2022; Grupul CITIC a participat la o achiziție de 279 vagoane de metrou, poziționând firmele chineze puternic în materiale rulante și sisteme electromecanice.

2. Avantaje și Riscuri pentru Implicarea Chineză

• Puteri : Experiență transferabilă din proiecte din America Latină (de exemplu, São Paulo, Santiago) și potențialul de finanțare politică în cadrul Inițiativei Belt and Road (de exemplu, împrumuturi AIIB).
• Riscuri : întârzieri lungi în repatriere (18–24 luni în medie din cauza controlului schimbatorilor valutar) și precauția guvernului Milei față de întreprinderile de stat, necesitând parteneriate pentru a mitiga riscurile.

V. Perspective viitoare

1. Scenarii Optimiste

• Finanțare Revoluționară : Împrumuturi la dobânzi mici de la BEI sau FMI (în mod similar cu un împrumut pentru controlul inundațiilor din 2022 pentru provinca Buenos Aires) ar putea menține proiectul pe traiectorie.
• Inovație Tehnologică : Construcție modulară (așa cum se vede în Linia Thomson-East Coast din Singapore) și sisteme inteligente de întreținere (de exemplu, mecanismele de răspuns 24/7 ale CRRC) ar putea accelera livrarea și eficiența operațională.

2. Scenarii Pessimiste

• Criza Finanțierii : O licitație eșuată în 2025 ar putea relua ciclul din perioada 2014–2022 al „studiilor și anulărilor”, derutând proiectul pe termen lung.
• Instabilitate Socială : Măsurile de austeritate ale administrației Milei au declanșat deja grevuri; dacă Linia F este percepută ca un „proiect elitist”, aceasta ar putea intensifica nemulțumirea publică față de alocația inechitabilă a infrastructurii.

Concluzie