Într-o legendă greacă antică, un păstor a descoperit accidental magnetita, a cărei proprietate de orientare a dat naștere navigației primitive. Astăzi, tehnologia maglev reprezintă una dintre cele mai fascinante aplicații ale magnetului, cunoscută pentru transportul fără frecare și la viteză mare.
Teorema lui Earnshaw din secolul al XIX-lea afirma că magneții permanenți fixi nu pot realiza o levitație stabilă, dar inventatorii au depășit această limitare: în 1912, Emile Bachelet a patentat un dispozitiv de transport maglev, iar după 20 de ani, Walter Kemper a construit un prototip. Primul navetă maglev comercial a fost lansat în Marea Britanie în 1984; acum în funcțiune în China, Coreea de Sud și Japonia, atinge 270 mph, deși costul ridicat rămâne un dezavantaj.
Maglev are două tipuri: Suspensia electromagnetică (EMS), care utilizează electromagneți pentru a atrage șina, și Suspensia electrodinamică (EDS), care se bazează pe respingerea superconductoare. În plus, rulmenții maglev sunt eficienți din punct de vedere energetic și nu necesită întreținere. Tehnologia este explorată și pentru lansarea navelor spațiale, cu proiecte precum StarTram care își propun să reducă semnificativ costurile lansărilor spațiale.