EN
Linkuri rapide
Prima pistă de testare complet scalată și certificată pentru Hyperloop din Europa este acum pregătită pentru testare operațională, marcând un reper important pentru transportul durabil și ultra-rapid. Dezvoltată de echipa de cercetare Hyperloop de la Universitatea Tehnică din München (TUM), pista de 24 de metri a efectuat prima rulare de test cu succes în condiții de vid, cu o capsulă pasageri, pe 10 iulie 2023.
Un studiu specializat publicat recent de Comisia Europeană indică faptul că tehnologia mult așteptată Hyperloop din Europa a trecut dincolo de faza pur conceptuală și a intrat într-o etapă matură de dezvoltare, calificându-se acum pentru testare la nivel demonstrativ. Ca o tehnologie disruptivă integrată în agenda europeană pe termen lung privind transporturile, Hyperloop se conturează ca o nouă opțiune pentru conectarea marilor orașe europene, datorită avantajelor sale principale, cum ar fi potențialul de viteză de peste 500 km/h și emisiile reduse de carbon. Totuși, provocările legate de costurile ridicate, blocajele tehnice și coordonarea reglementară înseamnă că implementarea sa la scară largă va necesita încă o perioadă lungă de așteptare.
Pe 4 noiembrie 2025, Centrul European Hyperloop a reunit comunitatea globală a mobilității de mare viteză la Barcelona. Startup-uri, corporații, furnizori și investitori s-au adunat la Congresul Hyperloop pentru a explora împreună viitorul acestei tehnologii.
Atractivitatea principală a Hyperloop constă în potențialul său de a revoluționa sistemele actuale de transport. Conform studiului, acest tip de transport, care atinge viteze mari prin tuburi sub vid și tehnologia de levitație magnetică, ar putea constitui o alternativă curată la călătoriile aeriene pentru distanțe cuprinse între 500 și 1.750 de kilometri — mai ales atunci când este alimentat de surse de energie descarbonizate, oferind avantaje semnificative în ceea ce privește emisiile de carbon. În plus, impactul minim asupra vremii, amprenta redusă de teren (prin trasee elevate) și poluarea fonici scăzută se aliniază strâns cu obiectivele UE privind descarbonizarea, sinergia regională și reînnoirea industrială. Are potențialul de a stimula activitatea economică în cadrul clusterelor urbane transnaționale, aducând beneficii atât deplasărilor zilnice, cât și operațiunilor logistice.
Cu toate acestea, există încă spațiu pentru îmbunătățire în ceea ce privește maturitatea tehnologică. Deși tehnologiile de bază, cum ar fi sistemele de propulsie, preluate în mare parte din sectorul aerospațial, sunt relativ bine controlate, persistă provocări legate de menținerea tuburilor sub vid pe distanțe lungi și asigurarea siguranței în cazul defectării echipamentelor. Mai grav, dependența Hyperloop față de materii prime precum litiul și elementele rare ar putea expune Europa la riscuri în lanțul de aprovizionare, un risc strategic pe care UE trebuie să-l ia în considerare. Industria transporturilor grele și a mărfurilor de proiect riscă, în mod deosebit, să fie exclusă din această următoare mare revoluție în logistica europeană.
Costul rămâne în prezent cel mai semnificativ obstacol. Raportul estimează costurile de construcție pentru Hyperloop la 20–36 milioane euro pe kilometru. Construirea unei rețele cuprinzătoare în întreaga Europă ar necesita investiții care să ajungă la sute de miliarde de euro. Chiar și o rețea principală pe termen mediu, concentrată pe opt țări, inclusiv regiunea Benelux, Franța și Germania — care se întinde pe 6.207 de kilometri — ar necesita o investiție de 227 de miliarde de euro. Deși se așteaptă ca, pe termen lung, costurile de exploatare să fie mai mici decât cele ale căilor ferate convenționale (datorită uzurii reduse și necesarului scăzut de întreținere oferite de tehnologia de levitație magnetică), iar veniturile anuale ar putea atinge 61 de miliarde de euro pe baza unui tarif estimat de 0,2 euro pe kilometru, perioada îndelungată de recuperare a investiției continuă să determine prudența factorilor de decizie.
Pentru a promova tehnologia, UE a utilizat mecanisme precum „Misiunea Comună Feroviară Europeană” și „Hyper4Rail” pentru a stimula standardizarea și interoperabilitatea, prevenind fragmentarea prematură între diferitele abordări tehnologice corporatiste. Studiul recomandă adoptarea parteneriatelor public-private (PPP) pentru împărțirea riscurilor și atragerea capitalului privat, subliniind că cadrul regulator trebuie să fie „suficient de flexibil pentru a permite experimentarea, dar suficient de clar pentru a oferi orientare”, lăsând loc pentru iterații tehnologice.
În ceea ce privește cronologia, așteptările UE rămân realiste: o implementare la scară largă este puțin probabilă pe termen scurt, primele linii demonstrative urmând să devină operaționale probabil între 2035 și 2040. O rețea Hyperloop cu adevărat transnațională, conform unor estimări optimiste, s-ar putea contura abia în perioada 2060–2090. Până atunci, soluții hibride precum tehnologia „MagRail” dezvoltată de compania poloneză Nevomo ar putea servi ca abordări de tranziție—integrând elemente ale inovației Hyperloop în rețelele feroviare existente și avansând pas cu pas către transportul de viteză ultra-ridicată.
Pentru Europa, Hyperloop reprezintă nu doar o revoluție în transporturi, ci și o inițiativă strategică pentru atingerea „mobilității neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon” și consolidarea coeziunii regionale. Deși drumul de parcurs este lung, odată cu înaintarea testelor demonstrative și evoluția cadrului politic, această „cursă pentru viteză în tuburi sub vid” trece treptat de la o viziune îndepărtată la realitate.